Ai fost mereu curios să descoperi cum decurge un proces de vindecare? Cum te pot afecta emoțiile captive în corp și cum îți pot influența Prezentul? Ce se întâmplă dacă eliberezi acele emoții și cum poți face asta? Cum te poți vindeca pentru a păși către un NOU TU???

Pentru raspunsul la toate aceste întrebări, am decis să îți prezint un studiu de caz, povestea inspirațională a unei cliente.

Cristina – era genul de persoană care plângea foarte repede și nu își putea controla emoțiile. Se considera o persoană foarte sensibilă și credea/percepea că ceilalți se folosesc de emoțiile ei și nu-i sunt recunoscute eforturile, munca și abilitățile.

            Lucrând împreună prin metoda Legilor Universale am mers în profunzime și am văzut cum mentalitatea noastră ne modelează felul în care dăm sens vieții. 

Cristina a venit la mine pentru că se lăsa copleșită de emoții, practic a pierdut jobul din cauza aceasta. Percepea că i s-a luat locul și drepturile în firmă, deși era mâna dreaptă.

Am lucrat pe durerea ei, pe ce s-a întâmplat în acel context. Care este povestea pe care și-o spunea? Și am mers să căutăm de unde vine, care este cauza? Ce percepea ea că i s-a luat?

Ce am descoperit a fost că, de fapt ea s-a simțit dată la o parte (aici gasind rana de abandon, stima de sine scazuta). Am căutat împreună în copilăria ei și am putut găsi momente/ experiențe trecute în care ea a fost „abandonată”, în care ea a perceput că nu a fost suficientă și a pierdut în acel moment.

            Împreună am explorat rana/durerea si am căutat avantajele acelei situații: Ce a avut de câștigat? Cum i-a servit acea experiență trecuta în omul care este astăzi?

            După care, ne-am întors la situația inițială în care a realizat că nimeni, nici un coleg/colegi sau șeful nu i-au făcut ceva în mod specific, ci rănile copilăriei, durerea pe care ea o căra în spate – apăsau pe fiecare experiență similara din prezent.

            Astfel și-a luat puterea să echilibreze durerea asociata momentului, percepția asupra respingerii pe care o simțea în acel moment la plecarea din firmă și a putut închide acest capitol din viața ei cu recunoștință față de job si față de colegi. A putut să plece din acea instituție asumat, conștienta de decizia luată in acest capitol din viata ei.

            In acest context, a putut aplica la un nou job din energia unei noi etape a vieții sale, cu noi angajamente, cu iubire și recunoștință față de emoțiile ei.

            „Cristina” astăzi – doar după 2 luni de zile, lucrează și are un job nou pe care îl iubește, se bucură de viața ei personală și familială, este implicată si dedicată, plus își dă voie să privească în spatele durerii ei, să caute cauza emotionala, sa isi lucreze ranile, astfel vindecându-si și simptomele.

            Dar până la acest rezultat, ce răni descoperite a avut de înfruntat Cristina? Ce dureri căra în spate? Ce emoții captive îi direcționau/influențau percepția și comportamentul?