Dacă ne-am uita la copii noștri cu alți ochi decât aceia de mamă și de tată, oare ce am vedea?
Ce ascund acești ochișori sclipitori sau plângăcioși, acești omuleți plini de energie?
Ce vedem in ei și am uitat ca există și in noi?
Copilașii noștri ne sunt cele mai bune modele de dorințe arzătoare de a crește, de a încerca, de a vrea să cunoască mai mult, de a explora lumea.
Însă ne dăm voie să îi vedem și un exemplu pentru viața noastră?
… sau îi “acoperim” repede cu vorbele adultului atotcunoscător: “ noi știm ce este mai bine pentru tine copilul meu”; chiar cum să își petreacă ziua și cu cine, cum să se joace și cum să interacționeze.
Nu spun să nu le fim suport în cunoașterea lumii înconjurătoare, ci să nu fim un control in fiecare acțiune, mișcare a lor. Să le dăm ocazia să acționeze din dorințele lor, nu doar din ale noastre, să acționeze mai mult din ceea ce sunt ei.
Dacă noi adulții ne-am da voie să ne uităm la ei ca la cărțile deschise din viața noastră, zilnic accesibile, ce am vedea?
Am putea vedea puterea:
de a încerca, și a reîncerca
de a nu renunța la primul NU, poate nici la cel de 50-lea NU
de a trăi în valorile lor (joacă, citit, decupat, desenat…) chiar dacă cei din jur zilnic vin cu responsabilități, distrageri spre alte activități sau “urgențe”
de a o lua de la început, chiar dacă nu este mereu cel mai ușor
de a oferi iubire cu ușurintă, chiar și in durere
de a plânge, chiar când ceilalți le spun că este o slăbiciune, în special pentru băieți
de a se “refugia” în joacă cu prima ocazie disponibilă
de a iubi necondiționat pe cel ce “îl educa”
Dacă azi te-ai apleca la nivelul copilului tău, te-ai uita in ochii lui, și poate fără vorbe, dar în mintea ta – in interiorul tău, când îl privești ți-ai da voie să te intrebi:
Copilul meu care este lecția mea de astăzi? Ce am de învățat?
Cum pot accesa cămăruțele interioare, cele acoperire de griji, cotidian și să-mi dau voie pur și simplu măcar pentru câteva momente din zi, să TRĂIESC….
Cum mă pot refugia așa ușor în valorile mele?
Cum pot interacționa, iubi necondiționat?
… și te asigur că doar dându-ți voie să îți iei timp, să te intrebi și să reflecți, îți va aduce cel puțin o idee de unde să începi.
Cu iubire,
0 Comentarii